|
CUPRINS
Preambul
Capitolul I Explicația unor termeni
Capitolul II Misiunea psihologului.
Scopul si rolul profesiei de
psiholog
Capitolul III Natura și obiectivele
codului deontologic
Capitolul IV Aplicarea codului
deontologic
Capitolul V Principiile fundamentale
în exercitarea profesiei de psiholog
Capitolul VI Răspunderea
disciplinară
Capitolul VII Dispoziții finale
Anexa Abaterile disciplinare
Preambul
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practicăeste
elaborat în acord cu dispozițiileDeclarației
Universale a Drepturilor Omului,
care a fost adoptată la
10
decembrie1948,
prin Rezoluția 217 A în cadrul celei
de a III-a sesiuni a Adunării
Generale a
Organizației Națiunilor Uniteși
cu prevederile Constițutiei
României. Orice prevedere a
acestuia se interpretează în
spiritul și litera celor două acte
fundamentale.
Profesia de psiholog cu drept de
liberă practică este o profesie
liberă și independentă, a cărui
statut în România este reglementat
prin Legea nr. 213/2004 privind
exercitarea profesiei de psiholog cu
drept de liberă practică,
înfiintarea, organizarea și
funcționarea Colegiului Psihologilor
din România, publicată în
Monitorul
Oficial, Partea I nr. 492 din 1
iulie 2004.
Psihologii sunt singurii furnizori
de servicii psihologice în
condițiile stabilite prin lege de
către Parlamentul României.
Serviciile psihologice sunt parte
integrantă a serviciilor de
sănătate, iar accesul cetățenilor la
acestea este garantat prin
Constituția României și
convențiile internaționale în care
România este parte semnatară.
Evaluarea psihologică este benefică
oamenilor, pentru asigurarea
sănătății umane, fiind necesară și
utilă în cunoașterea, aprecierea și
asigurarea sănătății omului, pentru
stabilirea limitelor și condițiilor
intervenției psihologice.
Prezentul Cod deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de
liberă practică reprezintă actul
administrativ cu caracter normativ,
unic și general, care reglementează
normele generale de deontologie și
de disciplină, aplicabile în
exercitarea profesiei de psiholog.
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică
se interpretează numai în corelație
cu celelalte prevederi din actele cu
caracter normativ adoptate de către
forurile de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România.
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practicăa
fost elaborat cu respectarea
prevederilor din documentul ‘’Valorile
comune profesiilor liberale în
Uniunea Europeană’’, aprobat de
către Consiliul European al
Profesiilor Liberale – CEPLIS.De
asemenea,Codul deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de
liberă practică este în acord cu
principiile etice minime elaborate
de către EFPA – Federația
Europeană a Asociațiilor
Psihologilor, cu privire la
respectul pentru drepturile și
demnitatea persoanei, competența,
responsabilitatea și integritatea
profesională.
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică
este în acord cu prevederile
Directivei 2005/36/CE a
Parlamentului European și a
Consiliului din 7 septembrie 2005
privind recunoașterea calificărilor
profesionale, precum și cu
prevederile Directivei
2006/123/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 12 decembrie
2006 privind serviciile în cadrul
pieţei interne.
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practicăcuprinde
valorile și standardele profesionale
raportate la exigențele morale ale
profesiei de psiholog – principii
deontologice, exprimate prin
reguli de conduită profesională
cu caracter obligatoriu sau cu
valoare de recomandare. Codul
deontologic al profesiei de psiholog
cu drept de liberă practică
cuprinde, de asemenea, reglementarea
principalelor abateri disciplinare
în profesia de psiholog.
Imposibilitatea de a demonstra culpa
profesională a psihologului, atrage
inadmisibilitatea sancționării
disciplinare a acestuia.
Capitolul I
Explicația unor termeni
Art. 1.–
În înțelesul prezentului act,
termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații:
a) lege- Legea nr. 213/2004
privind exercitarea profesiei de
psiholog cu drept de liberă
practică, înființarea, organizarea
și funcționarea Colegiului
Psihologilor din România;
b) norme – Normele
metodologice de aplicare a Legiinr.
213/2004 privind exercitarea
profesiei de psiholog cu drept de
liberă practică, înființarea,
organizarea și funcționarea
Colegiului Psihologilor din România,
aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr. 788/2005;
c) psiholog – psiholog cu
drept de liberă practică, atestat în
condițiile legii;
d) confraternitate –
ansamblul relațiilor stabilite între
membrii Colegiului Psihologilor din
România, precum și între aceștia și
psihologii recunoscuți din statele
membre ale Uniunii Europene, termen
consacrat în legislația specifică
din statele membre ale Uniunii
Europene;
e) Colegiul – organizația
profesională Colegiul Psihologilor
din România, având calitatea de
autoritate română competența pentru
profesia de psiholog;
f) codul deontologic –
Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică;
g) metodele și tehnicile de
evaluare și asistența psihologică –
instrumente profesionale
specifice psihologului, utilizate
pentru desfășurarea activităților
psihologice prevăzute la art. 5 din
lege;
h) abatere disciplinară –
fapta, în legătură cu activitatea
profesională, constând într-o
acțiune sau o inacțiune, săvărșită
cu intenție de către psiholog, prin
care acesta a încălcat normele
deontologice și de disciplină, ca
diferență între valoarea
limită-admisă și comportamentul
profesional constatat,
individualizată potrivit
dispozițiilor Capitolului VII, din
prezentul Cod deontologic;
i) beneficiar – persoana
evaluată psihologic, beneficiar
direct;
j) beneficiar contractual –
persoana fizică sau juridică care
contractează serviciile psihologice;
k) secretul profesional –
atitudine profesională obligatorie a
psihologului care constă în
nedivulgarea datelor și
informațiilor referitoare la modul
de gestionare a metodelor și
tehnicilor de evaluare și asistență
psihologică utilizate într-un caz
concret, precum și la modalitatea
profesională de obținere a
concluziilor psihologice;
l) confidențialitatea-
atitudine profesională obligatorie a
psihologului care constă în
nedivulgarea datelor și
informațiilor despre care a luat
cunoştinţă în exercitarea
atribuţiilor profesionale, în
condițiile legii. Psihologul nu
poate depune mărturie cu privire la
faptele și împrejurările de care a
luat cunostință în exercitiul
profesiei, fără încuviințarea
persoanei sau a entității față de
care este obligat să păstreze
confidențialitatea, în condițiile
legii;
m) excepții privind secretul
profesional și confidențialitatea
– transmiterea către terți a
informațiilor care nu conțin niciun
nume concret, niciun detaliu, ci
permit doar o descriere în termeni
generali ai unui act profesional nu
fac parte din secretul profesional
sau din confidențialitatea actului
profesional. Fac excepție de la
obligația păstrării secretului
profesional sau a confidențialității
cazurile în care dezvăluirea datelor
și informațiilor este solicitată de
către instanța de judecată, de o
comisie parlamentară de anchetă sau
de către Comisia de deontologie și
disciplină a Colegiului; în cazul
informării reprezentanților legali
sau a autorității tutelare pentru
copiii minori, în interesul superior
al acestora, sau când, prin lege se
prevede în mod expres în lege
obligația profesionistului de a
dezvălui secretul profesional sau
datele și informațiile
confidențiale;
n) situație de urgentă –
orice situație care în raport cu
condițiile psihologice prezente
necesită o rezolvare imediată, care
nu admite amânare și necesită o
intervenție specializată grabnică.
Capitolul II
Misiunea psihologului. Scopul și
rolul profesiei de psiholog
Art. 2. –
(1) Psihologul studiază
comportamentul uman, procesele
mentale și investighează probleme
psihologice din domeniul
sănătății, educației, justiției,
organizațiilor, muncii, ordinii
publice și siguranței naționale,
precum și din celelalte domenii de
activitate, stabilind un
psihodiagnostic și/sau recomandând
căi psihologice de soluționare a
problemelor diagnosticate.
(2) Psihologul concepe și efectuează
experimente și observații, pentru a
analiza caracteristicile psihologice
ale oamenilor și animalelor și
pentru a implementa strategii de
intervenție.
(3) Psihologul analizează
influențele eredității, mediului,
educației, sau a altor factori,
asupra psihicului indivizilor.
(4) Psihologul desfășoară activități
de psihodiagnostic, consiliere
psihologică, psihoterapie și
activități de dezvoltare personală,
pentru prevenirea tulburărilor
emoționale și de personalitate,
precum și a fenomenelor de
inadaptare la mediul social și
profesional, în vederea optimizării
existenței umane.
(5) Psihologul elaborează și aplică
metode și tehnici de evaluare și
asistență psihologică pentru
măsurarea inteligenței,
abilităților, aptitudinilor și a
altor caracteristici psihoumane,
interpretează datele obținute,
stabilește psihodiagnosticul,
prognoza și înaintează recomandările
pe care le consideră necesare, după
caz.
(6) Psihologul realizează evaluări
și intervenții specifice și în
domeniile: psihodiagnoză și
tratamentul bolilor/deficiențelor
mentale, selecția, consilierea și
orientarea ocupațională și
profesională, educația și formarea
profesională continuă a adulților,
educația, consilierea școlară și
dezvoltarea socială a copiilor și
adolescenților, psihopedagogia
specială, psihologia organizațiilor
militare, delincvența juvenilă,
evaluarea psihologică judiciară
și/sau expertiza psihologică.
Art. 3.–
Intervențiile psihologice de
consiliere și psihoterapie au
caracterul unor obligații de
mijloace, iar nu de rezultat,
psihologii fiind obligați să
întreprindă toate demersurile în
vederea soluționării problemelor
psihologice constatate, raportate la
timpul alocat ședințelor
psihologice, însă nu pot și nu
trebuie să garanteze soluționarea
acestora.
Capitolul III
Natura și obiectivele
codului
deontologic
Art. 4.–
(1) Codul deontologic este
menit să garanteze, prin acceptarea
liber-consimţită, buna îndeplinire
de către psiholog a misiunii sale,
recunoscută ca fiind indispensabilă
pentru buna funcţionare a relațiilor
profesionale dintre psihologi și
beneficiarii serviciilor
psihologice, dar și a altor relații
sociale.
(2) Nerespectarea prevederilor
obligatorii de către psihologi
atrage răspunderea disciplinară a
acestora și în ultimă instanţă,
aplicarea unei sancţiuni
disciplinare, după caz.
(3)Prezentul
cod deontologic nu poate
constitui cadru normativ pentru
tragerea la răspundere penală,
civilă sau administrativă a
psihologilor, însă reprezintă
singurul act cu caracter normativ pe
baza căruia poate fi apreciată
răspunderea disciplinară a
psihologului.
(4) Prezentul cod deontologic
poate fi utilizat atât de către
psihologi, cât și de către
beneficiarii serviciilor
psihologice, în vederea apărării
drepturilor și intereselor acestora.
(5) Psihologii au dreptul ca în
cadrul formelor lor de asociere să
adopte și alte coduri
deontologice specifice, cu
caracter intern în cadrul
asociațiilor, prin care însă nu se
poate deroga de la prevederile
prezentului act, acestea neputând fi
utilizate în apărarea drepturilor și
intereselor lor, în procedura
răspunderii disciplinare.
Capitolul IV
Aplicarea
codului deontologic
Art. 5.–
(1) Prezentul cod deontologic
se aplică pe teritoriul României
pentru toate serviciile psihologice
furnizate, indiferent de cetățenia
psihologului.
(2) Prezentul cod deontologic
este aplicabil inclusiv pe navele și
aeronavele sub pavilion românesc,
precum și psihologilor români care
activează în misiunile diplomatice,
comerciale și militare ale României
din afara teritoriului național,
după caz.
(3) Prezentul cod deontologic
se aplică atât în domeniul public,
cât și în domeniul privat, având
prioritate în aprecierea răspunderii
disciplinare a psihologilor.
(4) Stabilirea răspunderii
administrative a psihologului
salariat/numit în funcție este
precedată întotdeauna de stabilirea
răspunderii disciplinare, realizate
pe baza codului deontologic
de către Comisia de deontologie
și disciplină, la propunerea
comisiilor aplicative, precum și de
către celelalte foruri de conducere
ale Colegiului, după caz.
Capitolul V
Principiile fundamentale în
exercitarea profesiei de psiholog
Art. 6.–
(1) Principiile fundamentale în
exercitarea profesiei de psiholog,
denumite și principii
deontologice au caracter etic
profesional, acestea reprezentând
prevederi obligatorii sau
recomandări pentru comportamentul și
atitudinea psihologilor în
exercitarea actului profesional.
(2) Aprecierea în contextul
activității profesionale și sociale
publice a faptelor psihologilor, se
realizează potrivit dispozițiilor
prezentului cod deontologic,
legii șinormelor,
precum și altor acte cu caracter
normativ aprobate de către forurile
de conducere ale Colegiului.
Secțiunea I
Principiul competenței,
specializării și integrității
profesionale
Art. 7.–
(1) Profesia de psiholog se exercită
în baza atestatului de liberă
practică, potrivit treptelor de
specializare și specialităților
profesionale, atestate de către
Colegiu, raportate la competențele
profesionale reglementate.
(2) Profesia de psiholog se exercită
prin una dintre formele de
exercitare ale profesiei de
psiholog, înregistrate în
Registrul unic al psihologilor cu
drept de liberă practică din
România, Partea a II-a, în
România neputând exista mai multe
standarde de calitate în serviciile
psihologice. Standardele de calitate
în serviciile psihologice se
stabilesc de către Colegiu, în
condițiile legii.
(3) Psihologii acționează
profesional și reprezintă corpul
profesional al psihologilor cu
respect, demnitate și onestitate.
(4) Între psihologi și beneficiarii
serviciilor psihologice relațiile
sunt bazate pe onestitate, probitate
și spirit de dreptate, astfel
încrederea nu este pusă sub semnul
îndoielii.
(5) Psihologii nu pot utiliza
metodele și tehnicile de evaluare și
asistență psihologică ca
instrument de represiune politică și
socială. De asemenea, este interzisă
utilizarea oamenilor în calitate de
subiecți de experimentare, fără
acordul prealabil scris al acestora.
Secțiunea a II-a
Principiul responsabilității
științifice și profesionale
Art. 8.–
(1) Psihologii au obligația să se
asigure că metodele și tehnicile
de evaluare și asistență psihologică
pe care le utilizează sunt adecvate
obiectivelor serviciilor psihologice
ce urmează să le presteze către
beneficiari.
(2) Psihologii au obligația să
utilizeze metodele și tehnicile
de evaluare și asistență psihologică
potrivit instrucțiunilor de
utilizate puse la dispoziție de
către producător sau distribuitor,
cu avizul Colegiului, astfel încât
să nu pună în pericol viața, precum
și integritatea fizică și psihică a
beneficiarilor.
(3) Psihologii au obligația să se
asigure ca metodele și tehnicile de
evaluare și asistență psihologică
standardizate care urmează să fie
utilizate în activitatea
profesională sunt avizate de către
Comitetul Director al Colegiului.
(4) Psihologii care utilizează în
activitatea profesională metode și
tehnici de evaluare și asistența
psihologică nestandardizate, sunt
obligați să informeze și să obțină
consimtământul prealabil al
beneficiarului direct.
(5) Metodele și tehnicile de
evaluare psihologică nestandardizate
și nevalidate nu pot fi utilizate
pentru psihodiagnoza care conține
clasificări și ierarhizări de orice
formă sau care pot aduce atingere
imaginii persoanei.
(6) Pentru specialitățile în care
standardul de calitate prevede
obligația utilizării metodelor și
tehnicilor standardizate, psihologii
pot utiliza în activitatea
profesională o probă
nestandardizată, în scopul validării
acesteia.
Secțiunea a III-a
Principiul independenței,
nediscriminării și imparțialității
profesionale
Art. 9.–
(1) Complexitatea îndatoririlor care
îi revin psihologului impune din
partea acestuia o independenţă
deplină, liberă de orice presiune,
îndeosebi de cea derivată din
propriile sale interese sau datorată
influenţelor externe. Această
independenţă este, de asemenea
necesară atât pentru încrederea în
actul psihologic, cât şi pentru
încrederea în oportunitatea și
necesitatea serviciilor psihologice
în genere. Prin urmare, psihologul
trebuie să evite orice prejudiciere
a independenţei sale şi să vegheze
pentru a nu neglija
etica/deontologia sa profesională
din dorinţa de a crea o situație
comodă unor beneficiari ai
serviciilor sale sau chiar terţilor.
(2) Independenţa profesională este
necesară atât în activitatea
psihologilor, cât şi a
beneficiarului serviciilor sale, iar
evaluarea sau intervenția
psihologică efectuată de către
psiholog beneficiarului serviciilor
sale nu este valabilă atunci când ea
este realizată din interes personal
ori sub efectul unei presiuni
externe.
(3) Activitățile psihologice pot fi
realizate și în echipe profesionale,
în care activitatea și decizia
profesională este unică și
colectivă. În această situație,
psihologii vor formula un
psihodiagnostic general comun. În
cazul în care nu se poate formula o
concluzie unitară se va solicita o
altă opinie de specialitate.
Secțiunea a IV-a
Principiul asigurării demnității și
respectului pentru ființe
Art. 10.–
(1) Psihologul acționează
întotdeauna pentru oameni și în
interesul acestora, valoarea
socio-economică a activității de
psiholog fiind recunoscută prin
lege. Psihologul este obligat să
manifeste preocupare, empatie,
respect și înțelegere față de
beneficiari și față de problemele
acestora, acționând întotdeauna fără
manifestări de autoritate și fără să
exploateze situația beneficiarului
serviciilor psihologice.
(2) Psihologul prestează serviciile
psihologice nediscriminatoriu,
indiferent de situația
socio-economică, politică,
religioasă, rasială, etnică,
sexuală, culturală, de vârstă, sau
de altă natură a
beneficiarului/persoanei care
solicită prestarea serviciilor
psihologice.
(3) Psihologul respectă în același
timp valori umanitare, determinate
însă și de natura profesiei sale,
astfel încât acesta trebuie să aibă
în vedere, întotdeauna, asigurarea
respectului și demnității umane,
acționând pentru ameliorarea
afecțiunilor de ordin psihologic,
precum și pentru evitarea sau
eliminarea efectelor unor evenimente
tragice din viața oamenilor.
(4) Psihologul are în vedere
întotdeauna interesul superior al
copilului minor, serviciile
psihologice sunt parte componentă a
serviciilor de sănătate, acestea
fiind benefice copilului minor în
procesul său de dezvoltare psihică.
(5) Ca membru al societății,
psihologul acționează întotdeauna
pentru soluționarea problemelor
sociale, intervenind în limita
posibilităților și competențelor
sale, precum și a condițiilor în
care acestea se manifestă, în
vederea soluționării sau ameliorării
lor.
Secțiunea a V-a
Principiul primordialității
interesului ființei umane
Art. 11.-
În toate deciziile profesionale cu
caracter psihologic, psihologul
trebuie să se asigure că interesul
şi binele fiinţei umane prevalează
interesului societăţii ori al
ştiinţei.
Secțiunea a VI-a
Principiul liberei concurențe
profesionale
Art. 12.–
(1) Psihologul este un
profesionist persoană fizică și nu
un comerciant, acesta nu
realizează acte de comerț, ci acte
profesionale, specifice
profesioniștilor liberali, astfel
incat psihologul trebuie să
acționeze liber într-o piață
concurențială bazată numai pe
competența profesională și nu în
funcție de situația economică.
(2) Psihologul este autorizat să
informeze beneficiarii despre
serviciile psihologice pe care le
oferă, cu condiţia ca informaţia să
fie fidelă, veridică şi cu
respectarea secretului profesional.
(3) Publicitatea personală efectuată
de către un psiholog, indiferent de
mijlocul media utilizat: presa,
radioul, televiziunea, comunicarea
comercială electronică sau altele,
este autorizată în măsura în care ea
prezintă titlul profesional al
psihologului, treapta sa de
specializare, specialitățile
profesionale în care este atestat,
forma de exercitare a profesiei,
precum și portofoliul de clientelă,
fără a da relații despre cazurile
soluționate, opiniile
beneficiarilor, rezultatele
înregistrate, prețuri/onorarii sau
calitatea serviciilor prestate.
Oferta individuală de servicii
psihologice către beneficiar poate
cuprinde descrierea serviciilor,
prețul și portofoliul de clientelă.
(4) Psihologul realizează
intervenții psihologice unice,
astfel încât acesta nu poate aprecia
valoarea sau oportunitatea
intervențiilor psihologice ale altor
psihologi sau comparativ cu alți
psihologi, nu poate formula puncte
de vedere cu privire la actele
profesionale ale altui psiholog,
realizată sub titlul profesional de
psiholog și nu poate
interveni în niciun fel în relația
stabilită de către un alt psiholog
cu clientul acestuia, cu excepția
activității de supervizare
profesională.
(5) În cazul în care opinia
psihologului privește un act de
autoritate sau un act eliberat de
către o instituție/persoană juridică
aceasta este admisă.
(6) Activitatea psihologului are în
vedere valoarea socială a acestei
profesii pentru societate, acesta
neputănd urmări ca scop al
activității sale profesionale numai
obținerea de foloase materiale.
Secțiunea a VII-a
Principiul evitării conflictului de
interese
Art. 13.–
(1) Psihologul trebuie să evite
situația în care ar putea să planeze
suspiciuni în legatură cu interesul
său față de un beneficiar.
Psihologul trebuie să acționeze
întotdeauna dintr-o singură poziție
profesională, acesta nu trebuie să
se prezinte ca apropiat, rudă,
sfătuitor şi nici ca reprezentantul
sau apărătorul unuia dintre
beneficiarii serviciilor
psihologice.
(2) Psihologul trebuie să se abţină
să colaboreze cu un beneficiar,
atunci când se iveşte un conflict de
interese, când secretul profesional
riscă să fie violat sau când
independenţa sa riscă să fie
ştirbită.
Secțiunea a VIII-a
Principiul confidențialității și
păstrării secretului profesional
Art. 14.–
(1) Prin însăşi natura misiunii
sale, psihologul este depozitarul
secretelor beneficiarului
serviciilor psihologice şi
destinatarul informațiilor sale de
natură confidenţială. Fără o
garanţie a confidenţialităţii,
încrederea în profesia de psiholog
și în activitatea psihologului nu
pot exista.
(2) Obligaţia psihologului cu
privire la secretul profesional
serveşte atât beneficiarului
serviciilor psihologice cât și
psihologului, fiind în acord cu
Constituția României.
(3)Obligația
psihologului cu privire la
confidențialitatea și
secretul profesional nu este
limitată în timp.Confidențialitatea
și secretul profesional sunt
recunoscute ca fiind deopotrivă,
drepturi şi îndatoriri fundamentale
ale psihologului.
(4)Psihologul
stabilește prin contractele
încheiate și prin regulamentele
interne ale formei de exercitare ale
profesiei, obligația angajaţilor săi
şi a oricărei persoane care
colaborează cu acesta în activitatea
sa profesională, să respecte
confidențialitatea și
secretul profesional.
(5) Psihologul nu poate fi obligat
de către angajator sau de către o
altă persoană neautorizată să
comunice datele confidențiale
sau secretul profesional, cu
excepția prevederilor exprese ale
legii, la solicitarea instanței de
judecată.
Secțiunea a IX-a
Principiul informării și obținerii
consimțământului prealabil
Art. 15.–
(1) Serviciile psihologice furnizate
de către psihologi sunt necesare și
utile oricărei persoane, în funcție
de nevoile fiecăreia, acestea însă
se realizează în anumite condiții,
cu o anumită metodologie specifică,
prezentând uneori în funcție de
beneficiar anumite particularități
și riscuri, despre care
psihologul are obligația de a
informa beneficiarul.
(2) Accesul la serviciile
psihologice este liber, însă
condițiile, scopul, durata,
procedurile și metodele utilizate,
riscurile, beneficiile, limitele
confidențialității actului
psihologic, precum și dreptul
beneficiarului de a întrerupe sau de
a se retrage oricând din sedința
psihologică, trebuie să fie
cunoscute de către acesta înainte de
prestarea serviciilor.
(3) Nicio evaluare/intervenţie
psihologică nu se poate efectua
decât după ce beneficiarul direct
şi-a dat în scris consimţământul
prealabil, liber şi în cunoştinţă de
cauză. În aceleași condiții,
consimţământul se poate retrage în
orice moment al
evaluării/intervenției psihologice
de către beneficiar.
(4) Dispoziţiile privind retragerea
consimţământului sunt valabile şi în
ceea ce priveşte consimţământul
exprimat, în condiţiile legii, de
către altă persoană sau instituţie,
decât beneficiarul direct al
evaluării/intervenției psihologice.
(5) Atunci când, din cauza unei
situaţii de urgenţă, nu se poate
obţine consimţământul prealabil
scris al beneficiarului, se va putea
proceda imediat la orice
evaluare/intervenţie psihologică
indispensabilă din punct de vedere
psihologic și al stării de sănătate,
în interesul beneficiarului. În
situații de urgență nu mai este
necesar consimțământul prealabil al
reprezentanților legali pentru
beneficiarul incapabil.
(6) Atunci când, potrivit legii, din
cauza unei boli psihice sau unei
alte cauze, beneficiarul direct nu
are capacitatea de a consimţi la o
evaluare/intervenţie psihologică,
aceasta nu se poate efectua fără
acordul reprezentantului său legal
ori fără autorizarea unei autorităţi
sau a unei persoane desemnate prin
lege, ori a unei instanţe de
judecată.
Art. 16.–
(1) În cazul în care beneficiarul
direct al serviciilor
psihologice este un copil
minor sau o altă persoană aflată sub
tutelă, psihologul este obligat
să obțină acordul și consimțământul
pentru evaluarea sau asistența
psihologică, de la cel puțin unul
dintre reprezentanții legali ai
acestora.
(2)Evaluarea psihologică a copilului
minor nu poate fi împiedicată în
niciun fel de către reprezentanții
legali ai acestuia, dacă aceasta
este necesară pentru evaluarea
stării de sănătate a copilului, în
interesul superior al acestuia.
Intervenția psihologică ce are efect
asupra psihicului minorului
(psihoterapie, consiliere
psihologică, intervenție logopedică,
etc.) poate fi realizată în cazul în
care copilul minor sau
reprezentanții legali ai acestuia
sunt de acord.
(3) În cazul situațiilor de urgență,
pentru a realiza o evaluare sau o
intervenție psihologică,
reclamată de starea psihică a
beneficiarului direct, precum și de
alte condiții critice de mediu,
psihologul poate aprecia
oportunitatea obținerii acordului
precum și a consimțământului
prealabil al reprezentanților
legali, în acest caz operând forța
majoră.
(4) Rezultatele evaluării sau
intervenției psihologice realizate
de către psiholog în condițiile
alin. (3) nu pot fi emise sub forma
unor rapoarte de evaluare/expertiză
psihologică în cauze civile sau de
familie, pentru a fi utilizate de
către reprezentanții legali, în
vederea obținerii unor drepturi
personale, evaluările/intervențiile
psihologice fiind realizate numai în
vederea evaluării/ameliorării stării
psihice a beneficiarului direct și
înaintării unor recomandări de
specialitate.
(5) În avizele sau rapoartele
elaborate pe baza evaluărilor
psihologice ale copilului minor sau
ale persoanelor aflate sub tutelă,
realizate în condițiile alin. (2) și
(3), psihologii sunt obligați să
precizeze dacă acestea pot/nu pot fi
utilizate de către reprezentanții
legali în vederea obținerii unor
drepturi personale, inclusiv pentru
încredințarea minorului,
rezultatele/recomandările elaborate
de către psiholog neavând valoare de
expertiză, fiind realizate în
condiții care reclamau urgenta
evaluare sau intervenție
psihologică.
(6) Evaluările/intervențiile
psihologice realizate la cererea/cu
aprobarea expresă a instanțelor de
judecată, au caracter obligatoriu,
psihologul fiind absolvit de
orice responsabilitate cu privire la
nerespectarea condițiilor de
obținere a acordului din partea
beneficiarului direct sau a
reprezentanților legali ai copilului
minor. Evaluările psihologice
realizate în aceste condiții au
caracterul unor expertize
psihologice judiciare.
(7) Psihologul, în funcție de vârsta
și gradul de maturitate al
beneficiarului minor, în situații de
urgență şi numai strict în interesul
superior al copilului minor, luând
în considerare solicitarea acestuia,
poate realiza evaluarea psihologică
fără acordul reprezentanților săi
legali, cu condiția anunțării de
îndată a acestora sau a autorității
tutelare.
(8) În cazul în care evaluarea
psihologică a copilului minor a fost
realizată numai în prezența unui
singur părinte, psihologul este
obligat să menționeze în raportul
eliberat, imposiblitatea evaluării
psihologice a relației acestuia cu
celălalt părinte.
Secțiunea a X-a
Principiul formării profesionale
continue
Art. 17.–
(1) Psihologii, ca și profesionişti
liberali, au o responsabilitate
univocă de a-și menţine nivelul de
competenţă în domeniul lor de
activitate şi de a participa la
formarea și dezvoltarea profesională
continuă pe parcursul întregii lor
activităţi profesionale.
(2) Beneficiarii, care solicită
serviciile profesionale, sunt
îndreptățiți să beneficieze de
servicii profesionale realizate de
către psihologi care să dețină în
mod actualizat cunoştinţele și
informațiile din domeniul lor de
activitate. Actualizarea
cunoștințelor profesionale se poate
realiza potrivit modalităților de
formare profesională continuă
reglementate.
(3) Psihologul se informează cu
privire la noile descoperiri
științifice în domeniul psihologiei
și transmite, în grupurile
profesionale, informațiile dobândite
în activitatea sa.
Secțiunea a XI-a
Principiul confraternității și
colegialității
Art. 18.–
(1) Confraternitatea impune
ca relaţiile dintre psihologi să fie
bazate pe încredere, spre interesul
beneficiarului serviciilor
psihologice, cât şi pe baza
criteriului evitării oricărui
comportament susceptibil să
împieteze bunei reputaţii a
profesiei de psiholog.
(2) Confraternitatea nu trebuie să
pună niciodată în opoziţie
interesele psihologilor cu
interesele beneficiarului
serviciilor psihologice.
(3)Psihologul
recunoaşte drept confrate pe orice
psiholog dintr-un alt stat-membru al
Uniunii Europene și manifestă faţă
de acesta un comportament colegial
şi loial, în condiții de
reciprocitate.
Secțiunea a XII-a
Principiul nemedierii relației
psiholog-beneficiar/pacient
Art.19.
– (1) Orice decizie profesională a
psihologului se bazează pe
examinarea personală şi nemediată a
beneficiarului direct, de către
psihologul examinator.
(2) Raportul contractual dintre
psiholog și beneficiarul serviciilor
psihologice se încheie în mod
direct, fără intermediari.
(3) Onorariul aferent desfășurării
activității psihologice este
negociat, în mod direct, de către
psiholog, ca titular al formei de
exercitare a profesiei, cu
beneficiarul serviciilor
psihologice.
(4) Salariul aferent desfășurării
activității psihologice este
negociat, de către psiholog, în mod
direct cu angajator/beneficiarul
contractual.
Secțiunea a XIII-a
Principiul obligației de mijloace în
activitatea psihologică
Art. 20-
Psihologul îşi dedică întreaga
competență, ştiinţă şi pricepere
pentru interesul
beneficiarului/pacientului său şi va
depune toată diligenţa de care este
capabil pentru a se asigura că
decizia luată este corectă, iar
pacientul beneficiază de maximum de
garanţii în raport de condiţiile
concrete, astfel încât starea sa de
sănătate să nu aibă de suferit.
Sectiunea a XIV-a
Principiul dreptului beneficiarului
la o a doua opinie în specialitate
Art. 21. –(1)
În toate situaţiile, psihologul va
respecta dreptul beneficiarului
direct de a obţine o a doua opinie
de specialitate.
(2) În cazul în care beneficiarul
doreşte să efectueze o altă
examinare psihologică, psihologul
examinator iniţial poate să
efectueze reexaminarea, după cel
putin 72 de ore de la efectuarea
examinării psihologice iniţiale.
(3) În cazul în care beneficiarul
este nemultumit de concluziile
examinării psihologice iniţiale şi
doreşte o a doua opinie de
specialitate, aceasta va putea fi
realizată de către un alt psiholog,
după cel puțin 72 de ore de la
examinarea psihologică iniţială.
(4) În cazul constatării riscului de
adicţie, prezent în cazul
beneficiarului, psihologul care
efectuează reexaminarea sau
psihologul căruia i s-a solicitat
cea de a doua opinie de
specialitate, solicită
beneficiarului direct să prezinte
dovada realizării unui consult
medical de specialitate, iar în
cazul în care se confirmă adicţia să
prezinte dovada că se află în
îngrijire de specialitate.
Secţiunea a XV-a
Principiul obligaţiei de finalizare
a activităţii psihologice
Art. 22.-
(1) Psihologul se va asigura că
beneficiarul direct a fost informat
cu privire la natura şi limitele
relaţiei
psiholog-beneficiar/pacient, că are
o aşteptare corectă cu privire la
rezultatele actului psihologic şi la
serviciile psihologice pe care
acesta urmează să le primească.
(2) Odată încheiat contractul de
prestări-servicii psihologice,
psihologul este obligat să ducă la
îndeplinire toate sarcinile asumate,
aşa cum rezultă din conţinutul
contractului încheiat.
(3) Refuzul evaluării/intervenţiei
psihologice poate avea loc, strict
în condiţiile legii sau dacă, prin
solicitarea formulată, persoana în
cauză îi cere psihologului acte de
natură a-i ştirbi independenţa
profesională, a-i afecta imaginea
sau valorile morale sau dacă
apreciază că solicitarea nu este
conformă cu principiile fundamentale
ale exercitării profesiei de
psiholog.
(4) În toate cazurile, psihologul îi
va explica beneficiarului motivele
care au stat la baza refuzului său,
se va asigura că prin refuzul
furnizării serviciilor psihologice,
viaţa sau sănătatea persoanei în
cauză nu sunt puse în pericol şi, în
măsura în care refuzul este bazat pe
încălcarea convingerilor sale
morale, va îndruma persoana în cauză
spre un alt psiholog sau o altă
formă de exercitare a profesiei.
Capitolul VI
Raspunderea disciplinară
Art.23.
– (1) Răspunderea disciplinară a
psihologului reprezintă un ansamblu
de norme reglementate prin lege şi
prin actele cu caracter normativ
adoptate în vederea punerii în
aplicare, detalierii şi executării
dispoziţiilor legale, în vederea
stabilirii procedurilor
administrative şi profesionale
pentru identificarea întinderii
responsabilităţii profesionale,
precum şi a eventualelor abateri şi
sancţiuni aplicabile psihologilor.
(2) Răspunderea disciplinară
reprezintă o etapă preliminară
răspunderii penale, civile,
contravenţionale, administrative,
materiale sau de altă natură, care
sunt aplicabile psihologului pentru
o faptă de natură profesională,
potrivit dispoziţiilor legale in
vigoare.
(3) Abaterile disciplinare
constatate potrivit anexei la
prezentul cod deontologic şi
sancțiunile disciplinare aplicate de
organele prevăzute în lege sunt
opozabile psihologilor,
beneficiarilor, angajatorilor,
precum şi instituţiilor publice şi
private cu care psihologii
interacționează profesional, în
condiţiile legii.
(4) Procedurile şi actele
specifice răspunderii disciplinare a
psihologilor au caracter
profesional, acestea neputând fi
înlocuite sau asimilate cu actele
sau demersurile judiciare.
(5) Stabilirea culpei profesionale
şi a abaterilor profesionale ale
psihologilor se realizează numai în
cadrul procedurilor răspunderii
disciplinare, în condiţiile legii şi
ale prezentului cod deontologic.
Capitolul VII
Dispoziţii finale
Art. 24.–
(1) Consiliul, Comitetul director,
Comisia de deontologie şi
disciplină şi celelalte comisii
de specialitate ale Colegiului pun
în aplicare şi interpretează
prevederile prezentului Cod
deontologic.
(2) Comisia de deontologie şi
disciplină analizează şi
apreciază gravitatea abaterilor
disciplinare, în raport cu
condiţiile în care acestea s-au
manifestat, pe baza actelor şi
informaţiile obţinute în cadrul
procedurii răspunderii disciplinare,
la propunerea comisiilor aplicative
competente.
(3) Interpretarea juridică oficială
a prevederilor prezentuluiCod
deontologic, necesară în
executarea procedurilor de
răspundere disciplinară,se
realizează de către
Departamentul
juridic şi de comunicare al
Colegiului.
(4) Hotărârile Consiliului,
Comitetului director, Comisiei de
deontologie şi disciplină şi
propunerile comisiilor aplicative
ale Colegiului, emise în aplicarea
prezentului Cod deontologic
nu au caracter judiciar şi sunt de
strictă interpretare profesională.
(5) Plângerile şi reclamaţiile
privind încălcarea prevederilor
prezentuluiCod deontologic se
înregistrează în registrul general
de evidenţă al Colegiului, fiind
direcționate spre soluţionare
potrivit procedurii răspunderii
disciplinare şi/sau
medierii/concilierii de către
reprezentantul legal al Colegiului.
(6)Principiile deontologice şi
abaterile disciplinare se detaliază
potrivit dispoziţiilor ghidurilor de
bune practici aprobate de către
Comitetul Director, fără să
contravină acestora, la propunerea
comisiilor aplicative.
Art. 25.–
(1) De la data intrării în vigoare a
prezentului Cod deontologic, toate
cazurile sesizate, aflate în
procedura răspunderii disciplinare,
se analizează şi se soluţionează
potrivit prevederilor acestuia.
(2) Prezentul Cod deontologic
se aplică tuturor cazurilor sesizate
începând cu data intrării în vigoare
a acestuia, indiferent de data
faptei sesizate.
(3) Abaterile disciplinare ce pot fi
constatate în procedura răspunderii
disciplinare sunt prevăzute în
anexa la prezentul cod
deontologic, care este parte
integrată a acestuia.
ANEXĂ
la Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică
ABATERI DISCIPLINARE
Secţiunea I
Abateri privind competenţa,
specializarea şi integritatea
profesională
Art. 1. -
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prestează
servicii psihologice într-o altă
specialitate decât cea în care este
atestat.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prestează
servicii psihologice corespunzătoare
unei trepte de
competență/specializare superioară
celei în care a fost atestat.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prestează
servicii psihologice prin alte forme
de exercitare ale profesiei decât
cele prevăzute în mod limitativ prin
art. 13-15 din lege (cabinete
individuale, cabinete asociate,
societăţi civile profesionale sau
structuri de psihologie), cu
excepţia studiilor şi cercetărilor
ştiinţifice.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care întocmeşte
şi/sau prezintă acte şi materiale în
vederea inducerii în eroare a
beneficiarilor serviciilor
psihologice cu privire la
competenţele sale profesionale.
(5) În cazul în care a fost demarată
procedura răspunderii penale,
procedura răspunderii disciplinare
se suspendă până la pronunţarea unei
hotărâri definitive şi irevocabile
sau până la scoaterea de sub
urmărirea penală a psihologului în
cauză.
Art. 2. -
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care nu
utilizează în activitatea
profesională metodele şi tehnicile
de evaluare şi asistenţă psihologică
adecvate specialității
intervenției psihologice pe care o
realizează.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care facilitează
beneciarului serviciilor psihologice
obţinerea unui aviz/raport
psihologic favorabil prin
nerealizarea unei evaluări
corespunzătoare sau prin modificarea
şi ajustarea rezultatelor evaluării
psihologice. În cazul în care a fost
demarată procedura răspunderii
penale, procedura răspunderii
disciplinare se suspendă până la
pronunţarea unei hotărâri definitive
şi irevocabile sau până la scoaterea
de sub urmărire penală a
psihologului în cauză.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care se prezintă
sub titlul profesional de psiholog
sau acceptă să fie prezentat sub
acest titlu profesional şi
utilizează metodele şi tehnicile de
evaluare psihologică,participând
la un spectacol mediatic sau la
activităţi de divertisment, prin
care se aduce atingere secretului
profesional sau integrității
profesionale a altor psihologi sau a
altor persoane.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care se prezintă
sub titlul profesional de psiholog
sau acceptă să fie prezentat sub
acest titlu profesional şi manifestă
un comportament inadecvat,
adresând direct jigniri sau aducând
injurii la adresa altor persoane.
(5) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care în
vederea obţinerii unor foloase
materiale, direct sau indirect, ori
pentru obţinerea unor favoruri de
orice natură, pentru acesta sau
pentru o altă persoană, facilitează
beneficiarilor serviciilor
psihologice obţinerea unui aviz
psihologic, a unui raport psihologic
sau a unei opinii profesionale
favorabile, contrar rezultatelor
reale obţinute. În cazul în care a
fost demarată procedura răspunderii
penale, procedura răspunderii
disciplinare se suspendă pâna la
pronunţarea unei hotărâri definitive
şi irevocabile sau până la scoaterea
de sub urmărire penală a
psihologului în cauză.
(6) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care
condiţionează intervenţia
psihologică sau rezultatele
probabile ale intervenţiei
psihologice de obţinere a unor
favoruri pentru acesta sau pentru o
altă persoană.
Secţiunea a II-a
Abateri privind responsabilitatea
ştiinţifică şi profesională
Art. 3.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care utilizează
în activitatea profesională metode
şi tehnici de evaluare şi asistenţă
psihologică standardizate licenţiate
pentru care nu deţine dreptul de
utilizare de la producătorul sau
distribuitorul autorizat şi avizat
profesional de către Colegiu.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care utilizează
în activitatea profesională, în
vederea stabilirii
psihodiagnosticului, metode şi
tehnici de evaluare şi asistenţă
psihologică standardizate
licenţiate, care nu au primit avizul
Colegiului.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care îşi
fundamentează psihodiagnosticul în
activitatea profesională pe
rezultatele obţinute în urma
aplicării metodelor şi tehnicilor de
evaluare şi asistenţa psihologică în
care concluziile sunt
generate/analizate de către o altă
persoană/entitate decât psihologul
examinator.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care utilizează
doar o metoda de evaluare și
asistenţă psihologică, indiferent
dacă aceasta este standardizată, în
vederea stabilirii
psihodiagnosticului.
(5) Constituie abatere disciplinară
utilizarea de către psiholog doar a
unei metode proprii de evaluare şi
asistenţă psihologică în vederea
stabilirii unui psihodiagnostic,
înainte ca aceasta să fie validată
şi etalonată. Nu constituie abatere
disciplinară construirea, validarea,
etalonarea şi utilizarea de către
psiholog a uneia sau mai multor
metode sau tehnici proprii de
evaluare şi asistenţă psihologică.
Art. 4.-
(1) Constituie abatere disciplinară
neparafarea sau nesecurizarea prin
timbrare profesională de către
psihologul examinator a
avizului/raportului psihologic
elaborat pe baza unei evaluari
psihologice realizate de către
acesta. Avizele sau rapoartele
psihologice emise de către
psihologul salariat/numit în
funcţie, care sunt pentru uzul
intern al angajatorului
psihologului, nu se timbrează.
(2) Constituie abatere disciplinară
neprecizarea în cuprinsul unui
raport psihologic a metodelor şi
tehnicilor de evaluare şi asistenţă
psihologică utilizate de către
psiholog în fundamentarea
concluziilor profesionale.
(3) Constituie abatere disciplinară
prevederea în cadrul unui
aviz/raport psihologic a unor
aprecieri jignitoare directe ale
psihologului cu privire la persoana
evaluată au cu privire la alte
persoane, despre care se face
referire în cadrul evaluării
psihologice.
(4) Raportul psihologic se
redactează într-un limbaj simplu,
literar, accesibil şi
neprofesioniștilor, fără reproduceri
ale dialogului dintre psiholog şi
persoana evaluată psihologic.
Concluziile raportului/avizului
psihologic se redactează într-un
limbaj accesibil şi
neprofesioniştilor, fără aprecieri
bombastice, fără
precizarea/sugerarea soluţiilor
judiciare, într-un mod sintetic,
raportate numai la obiectivele
evaluării şi la rezultatele
psihologice obţinute.
Secţiunea a III-a
Abateri privind independenţa,
nediscriminarea şi imparţialitatea
profesională
Art. 5.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care acţionează
sau condiţionează actul său
profesional de iniţiativa sau
decizia unei alte persoane, care nu
deţine titlul profesional de
psiholog. De asemenea, constituie
abatere disciplinară fapta
psihologului care condiţionează
actul profesional propriu de decizia
sau iniţiativa unui terţ.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care interzice
sau obligă, în mod direct, prestarea
serviciilor psihologice de către un
alt psiholog.
(3) Constituie abatere disciplinară
orice faptă a psihologului care
încalcă prevederile art. 4 alin. (1)
din lege şi art. 7 din norme,
privind independenţa profesională.
Art. 6.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prin
avizul/raportul psihologic emis
prevede un psihodiagnostic mai
avantajos pentru utilizarea de către
beneficiarul serviciilor psihologice
sau angajatorului, ori unei alte
persoane interesate, in raport
cu rezultatele reale ale evaluarii
psihologice.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care, plecând de
la rezultate obiectivate prin metode
şi tehnici de evaluare şi asistentă
psihologică, emite aprecieri
proprii, în legătură cu persoana
evaluată psihologic, cu starea sa de
sănatate, precum şi cu privire la
caracteristicile fizice sau psihice
ale acesteia.
Secţiunea a IV-a
Abateri privind asigurarea
demnitaţii profesionale şi
respectului pentru fiinţe
Art. 7.
- (1) Constituie abatere
disciplinară fapta psihologului care
prin activităţi directe sau
indirecte discreditează sau
subminează, prin orice mijloc,
încrederea publică în profesia de
psiholog, precum şi în metodele şi
tehnicile de evaluare şi asistenţa
psihologică avizate de către
Colegiu, utilizate de către
psihologi.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prin
activitaţi directe sau indirecte
discreditează sau subminează, prin
orice mijloc, încrederea publică în
Colegiu, în membrii forurilor de
conducere sau în reprezentantul
legal al organizaţiei profesionale.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prin
activitaţi directe sau indirecte
aduce atingere demnităţii
profesionale a membrilor Colegiului,
precum şi bunului renume al
acestora.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care practică
preţuri/onorarii cu o valoare sub
necesarul economic de susţinere al
activităţii sale profesionale sau
care permite intermedierea
serviciilor psihologice prestate de
către alte entităţi decât furnizorii
de servicii psihologice prevazute la
art. 43 din norme.
Art. 8.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care are o
atitudine discriminatorie, conform
definiţiei principiului, în raport
cu beneficiarul serviciilor
psihologice.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care nu manifestă
întelegere şi preocupare faţa de
beneficiarul serviciilor
psihologice, în vederea furnizării
tuturor informaţiilor necesare
pentru soluţionarea sau ameliorarea
problemelor psihologice ale
acestuia.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului, care, neputând
furniza serviciile psihologice
solicitate de către beneficiar, nu
îl informează pe acesta în legatură
cu posibilitatea furnizării acestor
servicii de către un alt psiholog
atestat în condiţiile legii.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care nu respectă
condițiile contractuale privind
furnizarea serviciilor psihologice
sau nu respectă programul de
activitate afişat, cu excepţia
cazului fortuit sau a forţei majore.
(5) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care refuză sau
condiţionează în mod nejustificat
acordarea asistenţei psihologice de
urgență persoanei aflate în
dificultate/persoanei care reclamă
un risc iminent de suicid/de
comitere a unei
infracţiuni/contravenţii, datorat
stării sale psihologice.
(6) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care luând la
cunoştinţă în mod direct, nu
intervine în vederea stopării unei
agresiuni/violenţe fizice sau
psihice împotriva unui copil minor
sau nu informează de îndată
autoritaţile competente în vederea
luării tuturor măsurilor care se
impun, după caz.
(7) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care luând la
cunoştinţă, de comiterii unei
infracțiuni/unei agresiuni fizice
sau psihice împotriva
oamenilor/animalelor nu informează
autoritățile competente în vederea
luării tuturor măsurilor care se
impun.
Secţiunea a V-a
Abateri privind libera concurenţă
profesională
Art. 9.
- (1) Constituie abatere
disciplinară fapta psihologului care
nu respectă principiul privind
publicitatea personală, în vederea
prezentării competenţelor sale
profesionale sau a condiţiilor
economice de prestare a serviciilor
psihologice. În vederea protejării
consumatorului, firma profesională
standard respectă forma şi modelul
indicate potrivit instrucţiunilor
Colegiului.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care determină în
mod direct rezilierea contractului
de prestări servicii psihologice
încheiat între un alt psiholog şi
beneficiarul serviciilor
psihologice, prin prezentarea unei
oferte mai avantajoase economic
pentru beneficiar, cunoscând faptul
că acesta se află deja într-o
relaţie contractuală cu un alt
furnizor de servicii psihologice.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prezintă
informaţii economice în legătură cu
ofera de servicii psihologice a unui
alt psiholog în vederea
dezavantajării acestuia.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care utilizează
informaţiile economice obţinute în
cadrul activităţii de reprezentare
profesională/control profesional, în
activitatea sa profesională, în
legătură cu oferta de servicii
psihologice a unui alt psiholog.
(5) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului de a se pronunţa
în public sau prin actele sale
profesionale, în mod direct, asupra
competenţelor profesionale ale unui
alt psiholog, care îşi exercită
profesia în una dintre formele
prevăzute de lege, respectiv, asupra
concluziilor profesionale stabilite
într-un caz dat de către un alt
psiholog, aflat în concurenţă
profesională în aceeaşi
specialitate.
Secţiunea a VI-a
Abateri privind conflictul de
interese
Art. 10.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care furnizează
concomitent aceleaşi servicii
psihologice către acelaşi
beneficiar, persoană fizică sau
juridică, atât prin intermediul unei
forme independente de exercitare a
profesiei, cât şi prin intermediul
calităţii sale de
salariat/funcţionar public.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prestează
serviciile psihologice către
soţ/soţie, respectiv, către o
persoană cu care se află într-o
relaţie de rudenie, până la gradul
al IV – lea inclusiv.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care utilizează
în mod direct sau indirect datele
sau informaţiile obţinute în cadrul
intervenţiei psihologice în vederea
utilizării acestora în calitate de
martor într-un proces penal, civil -
inclusiv în cadrul proceselor având
ca obiect relaţiile de familie sau
de muncă, precum şi într-un proces
comercial.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care cunoscând
faptul că se află într-o relaţie de
concurență profesională sau
economică cu un alt psiholog din
aceeaşi localitate, realizează
activitatea de control profesional a
acestuia. De la prevederile acestui
alineat sunt exceptate cazurile
controlului disciplinar prealabil,
efectuat în vederea realizării unei
evidenţe profesionale în teritoriu.
Secţiunea a VII-a
Abateri privind confidenţialitatea
actului profesional
Art. 11.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care constă în
încălcarea dispoziţiilor art. 4
alin. (2) din lege, precum şi a
dispoziţiilor art. 9 din norme,
precum şi a altor prevederi
obligatorii din actele cu caracter
normativ aprobate de către forurile
de conducere ale Colegiului.
În
cazul în care datele şi informaţiile
care constituie secretul profesional
sunt solicitate de către instanţa de
judecată, psihologul poate
furniza/divulga secretul
profesional, fapta acestuia
neconstituind abatere disciplinară.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care prezintă
unei alte persoane data şi locaţia
în care urmează să aibă loc
prestarea serviciilor psihologice
către un beneficiar, cu excepţia
situaţiilor prevăzute de lege.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care constă în
înregistrarea video şi/sau audio a
şedinţei psihologice sau a unei
discuţii legate de exercitarea
profesiei, respectiv utilizarea
ulterioară a acesteia, fără acordul
beneficiarului direct al serviciilor
psihologice sau a entităţii
angajatoare a persoanei cu care se
realizează convorbirea, cu excepţia
înregistrărilor accidentale.
Secţiunea a VIII-a
Abateri privind informarea şi
obţinerea consimţământului prealabil
Art. 12.-
(1) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care constă în
neinformarea prealabilă a
beneficiarului serviciilor
psihologice cu privire la
condiţiile, scopul, durata,
procedurile şi metodele utilizate,
riscurile, beneficiile, limitele
confidenţialităţii actului
psihologic, precum şi asupra
dreptului acestuia de a întrerupe
sau de a se retrage oricând din
şedinţa psihologică, cu excepţia
cazurilor de evaluare/interveţie
psihologică de urgenţă.
(2) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care nu solicită
şi nu obţine consimţământul
prealabil scris al
beneficiarului serviciilor
psihologice cu privire la
condiţiile, scopul, durata,
procedurile şi metodologia
utilizate, riscurile, beneficiile,
limitele confidenţialității actului
psihologic, precum şi asupra
dreptului acestuia de a întrerupe
sau de a se retrage oricând din
şedința psihologică, cu excepţia
cazurilor de evaluare/intervenţie
psihologică de urgenţă.
(3) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care nu obţine
acordul prealabil al cel puţin unuia
dintre reprezentanţii legali ai
copilului minor, care urmează să fie
evaluat psihologic, cu excepţia
cazurilor de urgenţă. De asemenea,
costituie abatere disciplinară fapta
psihologului de a nu preciza in
conţinutul avizului/raportului
psihologic emis pentru intervenţiile
psihologice realizate în condiţii de
urgență a limitelor de utilizare a
acestuia.
(4) Constituie abatere disciplinară
fapta psihologului care,
realizândexpertiza psihologică a
copilului minor în prezenţa unui
singur reprezentant legal, nu
menţionează în raportul eliberat
imposibilitatea evaluării relaţiei
copilului cu celălalt reprezentant
legal.
Secţiunea a IX-a
Alte abateri disciplinare şi modul
de constatare a acestora
Art. 13.–
(1) În funcţie de gravitatea
faptelor sesizate, Comisia de
deontologie şi disciplină a
Colegiului, pe baza propunerilor
comisiilor aplicative şi a avizelor
primite, poate constata şi alte
abateri disciplinare, potrivit
principiilor prevăzute în
codul
deontologic.
(2) Abaterile disciplinare ce
rezultă din încălcarea principiilor
codului deontologic sunt de
strictă interpretare, sancţiunile se
aplică pentru o singură faptă,
gradual și numai în raport cu
gravitatea faptei sesizate.
(3) În cazul constatării unei
abateri disciplinare, sancţiunea
este obligatorie, indiferent de
nivelul acesteia.
Art. 14.
– (1) Abaterile disciplinare
constatate de către alte entităţi
sau instituţii, care nu au relevanţă
potrivit principiilor codului
deontologic, nu pot constitui
temei pentru constatarea culpei
profesionale şi aplicarea de
sancţiuni disciplinare pentru
psihologi în condiţiile legii.
(2) Nerespectarea de către
psihologii sancţionați a termenelor,
recomandărilor şi condiţiilor
prevăzute în sancţiunile
disciplinare comunicate constituie
abatere disciplinară şi se
sancționează în mod distinct, în
conditiile legii.
ANEXA nr. 2
la Hotărârea Convenției naționale a
Colegiului Psihologilor din România
nr. 4 data de 1 noiembrie 2013
CODUL DE PROCEDURĂ DISCIPLINARĂ
CUPRINS
Preambul
Capitolul I Dispoziții generale
Capitolul II Procedura răspunderii
disciplinare
Secțiunea I Etapele procedurii
răspunderii disciplinare
Secțiunea a II-a Sancțiunile
Secțiunea a III-a Punerea în
aplicare a sancțiunilor
Capitolul III Dispoziții finale și
tranzitorii
Preambul
Codul de procedură disciplinară este
aprobat pentru aplicarea Legii nr.
213/2004, reprezentând un instrument
necesar în procesul de organizare a
exercitării profesiei de psiholog în
România, pentru asigurarea
echilibrului drepturilor și
obligațiilor profesionale
corelative.
Codul de procedură disciplinară
reprezintă instrumentul-garant al
respectării principiului
primordialității răspunderii
profesionale, nejudiciare, față de
orice altă formă de răspundere, care
se bazează pe culpa profesională
dovedită.
Culpa profesională constatată de
către corpul profesional constituie
singurul temei, care, ulterior, ar
putea fundamenta o altă posibilă
formă de răspundere administrativă
sau judiciară, procedura inversă
nefiind acceptată, cu excepția
cazurilor în care s-a dispus
începerea urmăririi penale.
Prin actualul Cod de procedură
disciplinară, psihologului
profesionist îi este garantat
dreptul la o analiză specializată a
actului său profesional, prin
eliminarea unor posibile neajunsuri
ale altor forme de răspundere
reglementate, determinate de
necunoașterea specificului
exercitării profesiei de psiholog și
a standardelor de calitate în
serviciile psihologice.
Beneficiarii serviciilor psihologice
au posibilitatea să își apere
drepturile împotriva practicilor
ilegale sau nedeontologice, care ar
putea fi identificate pe piața
serviciilor psihologice. Codul de
procedură disciplinară permite
transparența procedurilor
răspunderii disciplinare, precum și
identificarea de soluții alternative
de stingere a unor conflicte,
apărute în legătură cu exercitarea
profesiei de psiholog.
Codul de procedură disciplinară
asigură condițiile necesare pentru
soluționarea cazurilor privind
încălcarea normelor deontologice și
de disciplină profesională într-un
termen rezonabil.
Codul de procedură disciplinară este
în acord cu Constituția României,
Convenția Universală a Drepturilor
Omului și cu tratatele constitutive
ale Uniunii Europene în care România
este parte semnatară.
Capitolul I
Dispoziții generale
Art. 1.–
Prezentul Cod de procedură
disciplinară, denumit în continuare
Cod, conține principalele norme de
procedură disciplinară, prin care se
urmărește asigurarea exercitării
eficiente a atribuțiilor forurilor
de conducere ale Colegiului
Psihologilor din România, denumit în
continuare Colegiu și garantarea
drepturilor psihologilor și
beneficiarilor serviciilor
psihologice.
Capitolul II
Procedura răspunderii disciplinare
Art. 2.–
(1) Procedura unică în urma căreia
poate fi sancționat disciplinar un
psiholog este procedura răspunderii
disciplinare prevăzute în prezentul
Cod.
(2) Plângerea, formulată potrivit
formularului de plângere,
reprezintă singurul temei al
demarării procedurii răspunderii
disciplinare. În cazuri temeinic
motivate, răspunderea disciplinară
poate fi activată și din oficiu, în
baza rolului activ al Comisiei de
deontologie și disciplină, denumită
în continuare comisie. Orice
altă formă de plângere se consideră
nulă de drept pentru demararea
procedurilor răspunderii
disciplinare.
(3) Psihologii care formează
obiectul răspunderii disciplinare și
beneficiarii serviciilor
psihologice, care au formulat
plângeri, pot utiliza orice mijloc
procedural reglementat de Colegiu,
în vederea stingerii conflictului
apărut în legătură cu exercitarea
profesiei de psiholog.
(4) Analizarea, avizarea și după
caz, sancționarea unei fapte
relevante din punct de vedere
deontologic se realizează numai în
cadrul procedurii răspunderii
disciplinare.
Secțiunea I
Etapele procedurii răspunderii
disciplinare
Art. 3. –
(1) Etapele procedurii răspunderii
disciplinare sunt reglementate în
prezenta secțiune.
(2) Procedura răspunderii
disciplinare este constituită din
șase etape distincte și succesive.
(3) Concilierea părților poate
interveni în orice etapă a
procedurii răspunderii disciplinare,
aceasta conducând automat la
suspendarea procedurii și închiderea
cazului. Dovada concilierii părților
se realizează potrivit unui
formular special elaborat și
actualizat de către Departamentul
juridic și de comunicare.
Etapa I
Art. 4. –
(1) Plângerea, cererea, reclamația,
sesizarea sau propunerea formulată
în baza Codului deontologic al
profesiei de psiholog cu drept de
liberă practică sau a Legii nr.
213/2004, denumită în continuare
lege, în scris ori prin poștă
electronică, pe care o persoană
interesată, numită petent, o
adresează forurilor de conducere ale
Colegiului, poate constitui temei
pentru demararea procedurii
răspunderii disciplinare cu condiția
completării și semnării
formularului de plângere
elaborat și actualizat de către
Departamentul juridic și de
comunicare.
(2) Plângerea completată potrivit
condițiilor stipulate la alin. (1)
se depune împreună cu celelalte
documente doveditoare, după caz, la
secretariatul Comitetului director,
care va o înregistra în Registrul
general de evidență al Colegiului.
(3) Plângerea formulată de către
petent vizeazăun singur psiholog,
plângerile colective nefiind
acceptate.
(4) Datele de identificare ale
petentului și psihologului reclamat
se înscriu în inventarul dosarului
în mod obligatoriu.
Etapa a II-a
Art. 5. –
(1) După înregistrarea plângerii,
aceasta este analizată de către
președintele Colegiului, care în
funcție de situație și opțiunea
petentului, poate propune medierea
conflictului sau concilierea
părților.
(2) În cazul imposibilității
organizării unei ședințe de mediere
profesională sau după epuizarea
acestei proceduri, fără concilierea
părților, președintele Colegiului
înaintează plângerea împreună cu
documentele doveditoare pentru
continuarea procedurii răspunderii
disciplinare.
(3) Președintele Colegiului poate
propune părților și alte forme de
stingere a conflictului sesizat,
acceptate de părți, după caz, în
condițiile legii.
(4) În cazul în care, după analiza
plângerii, se constată că aceasta
este adresată în mod eronat sau nu
formează obiectul unei proceduri de
răspundere profesională,
președintele Colegiului poate
soluționa cererea depusă sau poate
să o înainteze spre soluționare
uneia sau mai multor comisii de
specialitate.
Etapa a III-a
Art.6.
– (1) Departamentul juridic și de
comunicare analizează temeiul
juridic al plângerii formulate de
către petent și avizează încadrarea
juridică a faptelor descrise în
plângere.
(2) Avizul juridic este
obligatoriupentru încadrarea
juridică a faptelor descrise în
plângere, necesar în analiza ce
urmează să fie efectuată de către
Comisie și de către comisiile de
specialitate.
(3) Concluziile avizului juridic se
înscriu în mod obligatoriu în
inventarul dosarului.
Etapa a IV-a
Art. 7. –
(1) După obținerea avizului juridic,
plângerea este analizată de către
comisia/comisiile de specialitate,
după caz, în funcție de
specialitatea/specialitățile
profesionale în care a fost
exercitată profesia de psiholog la
data realizării actelor profesionale
reclamate.
(2) Avizul emis de către
comisia/comisiile de specialitate
vizează răspunderea disciplinară a
psihologului reclamat în raport cu
un act profesional, efectuat de
către acesta, pentru constatarea
unei eventuale culpe profesionale
sau constatarea lipsei culpei
profesionale în sarcina
psihologului.
(3) În raport cu dispozițiile art.
55 din lege, în cazul constatării
culpei profesionale,
comisia/comisiile de specialitate
propune/propun Comisiei aplicarea
unei sancțiuni disciplinare,
potrivit dispozițiilor art. 54 alin.
(1) din lege, după caz.
(4) Concluziile avizului emis de
către comisia/comisiile de
specialitate se înscriu în mod
obligatoriu în inventarul dosarului.
Etapa a V-a
Art. 8. –
(1) După parcurgerea etapelor
anterioare, Comisia de deontologie
și disciplină analizează plângerea
formulată de către petent, împreună
cu celelalte avize emise și
stabilește necesitatea
începerii/neînceperii cercetării
disciplinare, după caz.
(2) Neînceperea cercetării
disciplinare atrage în mod automat
suspendarea procedurii răspunderii
disciplinare și închiderea
dosarului. Neînceperea cercetării
disciplinare constituie un mijloc de
soluționare a plângerii, care se
motivează în mod obligatoriu.
Art.9.
- (1) În cazul începerii cercetării
disciplinare, Comisia convoacă de
urgență părțile, petentul și
psihologul reclamat, separat, în
prima sa ședință lucrativă, după
caz.
(2) După ascultarea celor două
părți, precum și după analizarea
răspunsurilor date de către acestea
la întrebările formulate de către
membrii Comisiei, având în vedere
avizele și propunerile de la dosar,
aceasta stabilește dacă psihologul
reclamat este vinovat de încălcarea
Codului deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică
sau a altei norme deontologice
prevăzute în actele normative de
reglementare a profesiei de
psiholog.
(3) În raport cu răspunderea
disciplinară a psihologului reclamat
și cu gravitatea faptei sesizate,
Comisia poate hotărî:
a) nesancționarea psihologului
reclamat și închiderea dosarului;
b) sancționarea psihologului
reclamat potrivit dispozițiilor art.
54 alin. (1) lit. a)-b) din lege;
c) înaintarea către Comitetul
director al Colegiului a propunerii
de sancționare a psihologului
potrivit dispozițiilor art. 54 alin.
(1) lit. c) - d) din lege.
(4) Concluziile hotărârii Comisiei
se înscriu în mod obligatoriu în
inventarul dosarului, urmând ca
motivația și detalierea acesteia să
fie înscrise în procesul verbal al
ședinței.
(5) Perioada desfășurării
procedurilor răspunderii
disciplinare nu poate depăși 45 de
zile calendaristice, cu excepția
înaintării către Comitetul director
al Colegiului a propunerii de
sancționare a psihologului potrivit
dispozițiilor art. 54 alin. (1) lit.
c) - d) din lege, fără a putea
depăși un termen suplimentar de 15
zile calendaristice de la data
ședinței Comitetului director.
Art.10.
– (1) În cazul în care, pentru
lămurirea situației, Comisia
consideră necesar că psihologul
reclamat poate fi obligat să
prezinte metodele și tehnicile de
evaluare și asistența psihologică
utilizate în cazul dedus analizei
disciplinare.
(2) În cazuri excepționale, când
lămurirea situației nu se poate
realiza decât printr-o analiză la
fața locului, Comisia poate aproba
efectuarea unei cercetări
disciplinare pe teren, de către doi
membri ai acesteia.
(3) Cercetarea disciplinară pe teren
se finalizează prin încheierea de
către membrii comisiei a unui
proces-verbal de constatare, care va
fi prezentat spre analiza Comisiei,
cu prelungirea corespunzătoare a
termenului de soluționare a
plângerii.
Art.11.
– (1) Părțile au dreptul și
obligația să participe la cercetarea
disciplinară a cazului, fiind
convocate separat, acestea pot
prezenta argumente și probe în
susținerea punctului lor de vedere
pe toată perioada desfășurării
procedurii răspunderii disciplinare.
(2) Părțile pot fi asistate de către
un apărător, avocat sau consilier
juridic, după caz, în condițiile
legislației specifice, care
garantează dreptul la apărare, fără
ca aceștia să poată participa la
analiza metodelor și tehnicilor de
evaluare și asistență psihologică,
prezentate ca dovezi cu caracter
confidențial sau de secret
profesional. În cazul în care
prezența psihologului este strict
pentru analiza metodelor și
tehnicilor de evaluare și asistentă
psihologică în contextul faptei
sesizate, aceasta se realizează
numai în prezența psihologului.
(3) În cazul în care după
soluționarea plângerii, părțile aduc
argumente sau dovezi noi în
susținerea punctului lor de vedere,
o nouă soluție va putea fi dată
numai după formularea unei noi
plângeri, cu respectarea formei
prevăzute în prezentul cod.
Etapa a VI-a
Art. 12.
– (1) În cazul în care Comisia
înaintează plângerea Comitetului
director al Colegiului pentru
soluționare, toate avizele,
propunerile și documentele de la
dosar vor sta la dispoziția
Comitetului director spre consultare
și analiză.
(2) În prima ședință lucrativă, pe
baza propunerii Comisiei, Comitetul
director al Colegiului va analiza și
aproba prin vot soluționarea
dosarului, după cum urmează:
a) nesancționarea psihologului
reclamat și închiderea dosarului;
b) sancționarea psihologului
reclamat potrivit dispozițiilor art.
54 alin. (1) lit. c)-d) din lege.
(3) În cazul unui mandat expres
acordat de către Comitetul director
al Colegiului către membrii care
asigură conducerea operativă,
aceștia vor putea soluționa
plângerea formulată în numele
Comitetului director.
(4) Convocarea membrilor care
asigură conducerea operativă se
realizează de către președintele
Colegiului.
Secțiunea a II-a
Contestația
Art.13.
- (1) Hotărârea Comisiei privind
nesancționarea psihologului reclamat
sau sancționarea psihologului
reclamat potrivit dispozițiilor art.
54 alin. (1) lit. a)-b) din lege
poate fi contestată de către părți
pentru nerespectarea procedurilor
răspunderii disciplinare.
(2) Hotărârea nu poate fi contestată
sub aspectul calității analizei
realizate, Comisia fiind suverană în
ceea ce privește analiza și
competența acesteia.
(3) Hotărârea Comitetului director
al Colegiului privind nesancționarea
psihologului reclamat sau
sancționarea psihologului reclamat
potrivit dispozițiilor art. 54 alin.
(1) lit. c)-d) din lege poate fi
contestată de către părți pentru
nerespectarea procedurilor
răspunderii disciplinare.
(4) Hotărârea nu poate fi contestată
sub aspectul calității analizei
realizate, Comitetul director fiind
suveran în ceea ce privește analiza
și competența acestuia.
(5) În cazul în care Comitetul
director al Colegiului mandatează
expres membrii conducerii operative,
hotărârile pronunțate de către
aceștia pentru soluționarea
plângerilor formulate nu pot fi
contestate la Comitetul director al
Colegiului.
Art. 14.–
(1) Contestația formulată de către
părți cu privire la nerespectarea
procedurilor răspunderii
disciplinare urmează o procedură
distinctă și se înregistrează la
secretariatul Comitetului director
al Colegiului.
(2) Etapele procedurilor prevăzute
la art. 56 din lege sunt
următoarele:
a) Etapa I – înregistrarea
contestației privind încălcarea
procedurii răspunderii disciplinare
la secretariatul Comitetului
director al Colegiului;
b) Etapa a II-a – analiza și
emiterea rezoluției președintelui
Colegiului;
c) Etapa a III-a – analiza și
emiterea avizului juridic;
d) Etapa a IV-a – analiza și
emiterea hotărârii de către
Comitetul director sau Consiliul
Colegiului, după caz;
e) Etapa a V-a – admiterea
contestației și înaintarea dosarului
ce face obiectul contestației către
Comisia de deontologie și
disciplină, pentru efectuarea
procedurii răspunderii disciplinare
sau începerea cercetării
disciplinare, după caz.
(3) Hotărârea aprobată de către
Comitetul director sau Consiliul
Colegiului, după caz, pentru
soluționarea contestației este
definitivă.
Secțiunea a III-a
Punerea în aplicare a sancțiunilor
Art. 15.–
(1) Sancțiunea administrativă
prevăzută la art. 18 lit. b) din
lege se aplică automat, prin efectul
direct al legii, fără nicio altă
formalitate prealabilă.
(2) Sancțiunile aplicate în cadrul
procedurilor răspunderii
disciplinare privesc exercitarea
drepturilor și obligațiilor
profesionale de către psihologi,
acestea neputând afecta funcționarea
formelor independente de exercitare
a profesiei, în cazul în care
serviciile psihologice sunt
furnizate de către alți psihologi.
(3) Aplicarea sancțiunilor
disciplinare prevăzute la art. 54
alin. (1) lit. a)-b)din lege se
realizează de către Comisie se
comunică în scris și direct
psihologului sancționat,
participarea acestuia în cadrul
procedurilor de sancționare este
obligatorie. Aplicarea sancțiunilor
disciplinare prevăzute la art. 54
alin. (1) lit. c)-d)din lege
privește dreptul de a profesa în una
sau mai multe specialități
profesionale, în funcție de culpa
profesională constatată.
(4) Constatarea stării de
incompatibilitate prevăzute la art.
21 lit. a) și c) din lege conduce la
încetarea dreptului de a profesa în
toate specialitățile profesionale.
(5) Comunicarea sancțiunilor
disciplinare către angajatori sau
alte instituții interesate se
realizează pentru atingerea scopului
acestora.
Capitolul III
Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 16.
– Orice alte proceduri
administrative instrumentate de
către alte instituții sau persoane
juridice nu pot constitui temei
pentru constatarea culpei
profesionale și aplicarea de
sancțiuni disciplinare pentru
psihologi.
Sursa:
http://www.copsi.ro/ |
